Preferințe de-ale bărbaților

  La începutul oricărei relații când totul înflorește lângă partener și nu simțim decât gusturi dulci, păsări ciripitoare și norișori pufoși încât   uităm  să punem întrebări despre ce-i place, ce nu-i place, ce vise are sau ce-și dorește în viitor.Înaintând așa, fără cunoașterea  prealabilă a celui cu care dorim o relație, va apărea elefantul. Elefant gras care parcă vrea să trântească de pământ cu relația noastră care mergea așa de bine.Elefantul vine cu tot felul de fețe ale partenerului care ne surprind, care nu ne plac, ne surprind neplăcut,vine cu așteptări și cere idei, preocupări, acțiuni . Noi, femeile, ca niște fetițe ce suntem, așteptăm primul pas de la el, iar bărbații așteaptă să fie întrebați. După cum știm, ei sunt competitivi, le place să fie stârniți, atrași în jocuri, ispitiți. Așa că dacă uneori( doar uneori) i-am întreba pe bărbați ce preferințe au în legătură cu noi ar înșirui mai multe decât am înșirui noi  culori de pantofi dorite în dulap. Multe dintre ele sunt prinse în mrejele inconștientului, iar dintre cele conștiente sunt precise și subiective.Nu vreau să fac din nou paralela cu noi femeile, dar cred că ai simțit diferența. Dar cam cu asta ar începe lista: cu interesantul, sofisticatul și drăgăleșenia din noi, însă nu exagerate și doar când vine vorba de jucat.În momente care cer seriozitate și promtitudine NU încerca.Chiar dacă noi îi considerăm copii, bărbații sunt cât se poate de serioși și responsabili.Important este să le acordăm timp și spațiu să o arate. 

   Le-ar plăcea bărbaților noștri să ne exprimăm noi plăcerile? Daaaa...și mai mult decât atât le place să inițiem, să participăm,să vorbim despre noi și corpul nostru și să fim mai interesate de sexualitate, mai ales de propriul nostru orgasm și propriile plăceri. Tot acest univers al sexualității le-ar placea să fie mai dezvoltat la noi femeile, să nu avem temeri și pudori, să fim mai îndraznețe.Chiar dacă noi credem că ne mișcăm mai rapid în materie de evoluție, nici bărbații nu stau mai prost deși nu o arată au pretenția să ne comportăm ca atare: evoluate, îndrăznețe, cu preferințe, directe, dar nicidecum prea directe pentru că îi sperie și le pune în pericol statutul de dominator ( care totuși simt nevoia să fie ei). 

   De asemenea le place să ne acceptăm propriul corp, să ne lăudăm și să fim încântate de frumusețea noastră naturală care deranjează dacă aprecierea nu există. O femeie care nu se place, nu are încredere în ea, cere mereu să i se aprobe că este sau nu este frumoasă, devine vinovată de pierderea farmecului propriu, pentru care ne-a plăcut de la început. Deci...dacă la început ne-a plăcut...acum de ce să nu ne mai placă...asta dacă nu ne plângem mereu ce urâte suntem ( apropo...când o persoană spune despre sine o idee încontinuu,atitudinea i se suprapune peste idee și ajunge chiar să fie întocmai ideii, iar ceilalți bineînțeles că o vor considera adevărată). Întrebările de la începutul relației sunt foarte importante, așa aflăm ce fel de femeie îi place, căci dacă el preferă femeile înalte, noi cele de lângă el trebuie să corespundem idealului lor, altfel...la un moment dat totul devine un fulg de nea într-o zi de vară toridă topit cu atâta cruzime.

  Bărbatul se poate considera o hartă, în maniera în care așteaptă să fie explorată.Deci...la atac cu noi.Le va plăcea să le testăm fiecare părticiă a corpului, mai ales dacă maniera esta una feminină îmbinată minunat cu ușoare momente dominatoare și agresive. Sensibili din fire, se tem dacă devenim prea dominatoare, agresive, dacă îi spionăm au le punem prea multe întrebări  mai ales în timp ce fac alte activități.Sunt demonstrate științific capacitățile reduse ale bărbaților vizavi de înțelegerea distributivă a mai multor idei.Chiar dacă poate părea ciudat pentru noi, bărbații nu se pot uita la tv în timp ce noi povestim câte minute am stat la coadă să plătim facturile și nici că trebuie reparat scaunul de la bucătărie.

   Ar fi cazul să fim și mai puțin vorbărețe și mai sărace în detalii.Ei preferă idea concisă și varianta scurtă.Important este că ai ajuns cu bine la un interviu și că nu te-au angajat.Restul...se înțelege de la sine:drumul a fost fără evenimente importante, nu ai corespuns cerințelor angajatorului iar acum va trebui să cauți în continuare alt servici.  Pentru detalii...consultă prietena și de preferat nu lângă ei...își vor pierde concentrarea mai repede decât ar prinde un pește cu cele mai performante undițe posibile, despre care....uimitor...nici pe noi nu ne interesează detaliile lor, ci că a  redus bugetul cu încă un parfum, 2 rujuri și ultima fiță în materie de genți.

   Barbaților nu le place ca noi să vorbim despre fostele relații; vorbim cât suntem întrebate și idei scurte, niciodată lăudat de potențialul lor sexual, pentru că actualul se poate speria și va avea tendința de a intra în competiție de unde și teama de a nu îl depași.

   Nu se simt în largul lor lângă femei prostuțe, cu care nu pot face o conversație, pentru că se plictisesc și se simt neexploatați, dar nici femeile foarte inteligente care le pot submina credința că  ei ne sunt superiori. Cândva, cu mii de ani în urmă, pentru a demonstra  femeilor capacitățile și inteligența, dar și pentru a le cuceri, bărbații duceau războaie grele și închinau victoria ei, sublimei ființe care i-a cerut totuși atât de puțin.Astfel, o curerea imediat, iar trăiniciea legăturii cu femeia era garantată.Astăzi, noi ne lăsăm ușor cucerite și uităm de nevoia bărbaților de a cuceri și mai mult de a cuceri mai greu.Nu e cazul să-i punem să mai cucerească o dată Egiptul, dar un refuz, o floare culeasă cu un mic risc, o conducere acasă pe jos, doar până la ușă pe timp de ploaie torențială..nu strică...tot statistic s-a concluzionat că bărbații nu se căsătoresc cu femeile pe care le-au cucerit ușor ( oare eu mă voi căsători vreodata? ). 

   Nici femeile neîngrijite, lipsite de eleganță, prost îmbrăcate, nepieptănate și care se neglijează nu sunt pe placul lor, dar considerând că astfel de femei nu mai sunt decât istorie, aș dori să trec la o altă idee care mie îmi place mult: bărbaților le plac femeile care îi mângâie.  Exact, le place ca femeia de lângă ei să se descurce și singură, să fie independentă, cu personalitate dar să nu uite de ei și nevoile lui de a fi mângâiați, răsfățați, protejați și apărați, încurajați și ajutați, sărutați ca niște copii. Le plac băile calde și parfumate,  prilej de stare de bine, iar mâinile femeilor sunt printre aspectele gingașe ale ei, care trebuiesc îngrijite cu atenție.Senzația care îi încearcă atunci când sunt atinși de mângâieri, de mirosul natural al pielii,ne spune despre ei cât de obișnuiți sunt cu această dimensiune, cât de ”foame” le este și cât de ușor se lasă pradă stărilor beatitudinale oferite de mângâieri. Aici, ar apărea teama interioară de nu fi fi folosit, judecat ca fiind prea sensibil , succeptibil de prea multă feminitate.Dacă nu simte teamă, ci multă plăcere...face parte din categoria celor dornici de liniște indusă prin acest tip de comportament.

   Constați  că  e greu să fi femeie  să faci toate astea  și multe altele? Ei...nu fi nostalgică...noi primim mult mai mult....

Tehnici de manipulare

 

Manipularea se definește prin orice act ce solicită schimbarea opiniilor, atitudinilor și comportamentelor unei societăți sau grupuri prin expunerea de mesaje într-o manieră anume pentru un scop dorit de cel ce recurge la manipulare.

   De-a lungul timpului, oamenii cu funcții de conducere au dorit să conducă mai ușor, iar oboseala pricinuită de repetiții și încercări a dus la necesitatea realizării unor planuri, de punerea în aplicare a unor tehnici de manipulare.Manipularea folosită nedirijat, în scopuri negative și cu urmări demigratoare la adresa omului duce la urmări negative și pune grupul ( adică ținta) în incapacitatea de discernământ, alegere, opinie, este privat de creativitate, personalitate și evoluție. Ceea ce contravine legilor și drepturilor morale și etice cu care ne naștem. Însă, folosite cu moderație și în scopuri pozitive, mai diluează culoarea manipulării și în nuanțele palide  ale sale putem încuraja la evoluție și performanță. Cu încrederea că vei folosi în sens bun manipularea, am să-ți împărtășesc cele mai aplicate dintre ele cu cel mai mare succes.

   Cred că ai auzit sintagma: ” dai omului un deget și-ti ia toată mâna”. Ei bine, este cât se poate de adevărată și foarte elegant transpusă într-o tehnică de manipulare. Se pornește de la ideea că înainte de a cere ceva scump ( fie in sens propriu fie figurat) cuiva, cere-i ceva mai ieftin înainte. Dacă va accepta un fapt mai puțin costisitor, mai ieftin, mai simplu, este de așteptat să accepte și ceva mai costisitor, mai scump, mai dificil. Această tehnică are la bază ideea de schimbare a concepției și  atribuire a generozității. Deci...dacă doriti un parfum drept cadou de la partener și acesta vi-l cumpără...încercați să-i cere-ți a doua oară întreaga gamă de produs (parfumul, crema de mâini, gelul de duș). La bărbați...prinde cel mai bine tehnica pentru că ei au cea mai sensibilă ideea de atribuire a generozității.Această tehnică poartă numele de piciorul în ușă.

   O altă tehnică ( preferata mea! ) numită ușa în față constă în a cere în fapt ceva scump și costisitor cu scopul de a fi refuzat pentru a obține altceva cu cost redus care era de fapt și cererea inițială. Așadar, dacă îți  dorești  de la părinți o vacanță în Antalya și ști că e posibil să nu ți-o ofere, cere prima dată o vacanță în Bora Bora pe care ști și mai sigur că o vor refuza.Refuzând inițial ceva foarte scump e normal să accepte cealaltă variantă mai ieftină, care prin comparație cu prima reiese mai convenabilă, când tu de fapt ai vrut de la început vacanța în Antalya. Această tehnică se bazează pe ideea  obligativității  alegerii unui fapt, obligat fiind  de o concesie și necesitatea alegerii ( cine a zis că e necesar să-ți ofere părinții vacanța în Antalya ?). Faptul că o persoană este pusă să aleagă îi oferă putere și impresia( falsă) că deține controlul.Ca părinți buni ce sunt vor alege ceva, doar că pentru salvarea bugetului familiei pe un an vor alege varianta mai ieftină (în caz contrar te trezeai în Bora Bora fără voia ta).

  Tehnica următoare, numită și tehnica mingii la joasă înălțime este discutabilă din punct de vedere moral.Ea este frecvent utilizată de vânzători și constă în oferirea inițială de detalii sărace cu privire la acțiunea ce i se solicită, iar după ce și-a dat consimțământul i se vor termina detaliile, care dacă erau știute de la început nu ar fi făcut acceptat favorul. Așadar, dacă vrei să-i ceri unei fete să-ți gătească ceva, spune-i în primele rânduri că o soliciți doar pentru gătirea a ceva sănătos, apoi după acordul ei spune-i și zecile de ingrediente pe care vrei să le folosească și care o vor ține câteva ore bune în bucătăria fără manual de utilizare și greu de întrebuințat altfel. Va accepta efortul  cu ideea înainte că măcar gătește sănătos

(apropo...tu mai mănânci ceva sănătos?).

  Tehnica concesiei merge după principiul : ”Eu pentru tine tu pentru mine”.Deși este mai puțin o tehnică de manipulare și mai mult de negociere. Este cel mai bine de utilizat  cu persoanele pe care le cunoști ca fiind zgîrcite în ajutor sau care au nevoie de recompensă pentru a-l oferi.Inițiind tu ideea că faci ceva pentru ea, dar de fapt tu ai nevoie de ceva, induci ideea că ea primește un favor apoi tu. Știm cu toții că unele bunici sunt mai puțin darnice cu cadourile, dacă dorești niște bănuți de la ele, oferă-te ajutor să uzi florile în gradină contra a 2 lei pentru o vată pe băț.Dacă refuză, adu în plan esențial concesia oferită cu scopul unei înțelegeri avantajoase. O vată pe băț nu-i de colo, deci...merită insistența”

  Tehnica am rămas fără cuvinte este folosită cu scopul de a refuza oferta, dar din principii de politețe refuzul este mascat cu ajutorul tehnicii.Ea constă în exagerarea a ceea ce ni se cere, punând-o chiar în lumină obraznică pentru ca partenerul speriat să lase puțin câte puțin din ofertă până la pragul dorit de noi. Dragă prietenă...dacă noul iubit îți cere întâlniri în fiecare zi, iar tu dorești doar în week-end, arată-te atât de ofensată și jicnită de cerere, încât, rușinat, cu ideea în minte că a cam exagerat, va ceda până la 3 întâlniri pe săptămână.Atenție însă! Dacă noul iubit cere 3 întâlniri pe săptămână, iar tu exagerezi cererea obraznică cu scopul de a le reduce la una și condiția pusă de el o va considera ca fiind realistă, nu va renunța să mai scadă. Perseverența aici nu mai are scop reducerea întâlnirilor, ci scoaterea lui din peisaj. Așadar, consultă-te cu conștiința ta, dacă ceea ce ceri este realist și nu cumva este mai bine să-i spui că peisajul este mai senin fără el.

 Succes! 

 
  

Despre noi femeile

      Despre noi femeile...se pot spune multe...și s-au spus...și se tot scrie...și se tot dezvoltă acea industrie uriașă care stă la baza devenirii noastre ca femei. Mii de tone de farduri, sute de haine, zeci de pantofi și tot nu am fi mulțumite.Nemulțumite de cum arătăm și cum ne vin hainele , noi femeile...mereu cu ceva de la capăt și nimic nefinalizat, în război cu noi înșine, fără miză și câștig. Frumosul pentru noi parcă  se definește  ca perfect , iar perfect nu este niciodată.Însă îl căutăm cu ardoare și ne și tot dezvoltăm abilități pentru a-l detecta. Până și bărbatul trebuie să fie perfect, relația la fel, copii ideali și familia extraordinară. Dat fiind faptul că așa ceva citim și vedem doar în povești, aș vrea să rup acest mit și să adaug câteva idei prin care să atenționez că și noi femeile greșim.
  Căutând am și găsit că noi femeile folosim trucuri vizuale care sunt mai ușor de aplicat, în speranța de a fi puse în umbră cele interioare.Și reușim chiar.Vestea proastă vine din faptul că nu pentru mult timp și mai ales până întâlnim un bărbat, care trăind în epoca moderna și departe de prototipul de tradițional, ne descoperă șiretlicul. Aș putea spune că totuși vina nu ne aparține în totalitate, deoarece noi am învățat să fim femei de la mamele noastre, care, tradiționale fiind utilizau diverse trucuri psihologice pentru a nu fi abandonate, abandon care era rușinos cândva și nu demult.Deci noi, în vremuri moderne, lângă un bărbat evoluat și modern, care nu ne mai vede și nu ne mai consideră inutile, nedescurcărețe, nehotărâte, neajutorate, sensibile,inocente, neindependente...avem dificultăți. Și totuși...fără să vrei preiei mai departe și aplici, dar fără succes, unele greșeli în relație cu partenerul, pe care eu le-aș scrie pe perete în speranța de a nu le mai uita și a le aplica în fiecare zi.
 
     Femeile greșesc, deși intențiile lor sunt bune, sufocând bărbatul și apoi relația pe care o compromite. Se pare că am evita conflictele și tensiunile dacă noi nu ne-am purta ca niște fetițe atunci când avem nevoie de ajutorul bărbaților, sau atunci când greșim sau atunci când ni se aduc reproșuri sau corecturi.De vreme ce ne numim femei, suntem deci mature la vârsta adultă, ceea ce trebuie să ne aducă coerență și stabilitate în comunicare.Decât o despicare inutilă pe a firului  problemei, mai bine o centrare scurtă  pe rezultatul final.
   
     Se pare că și dacă nu ne-am mai considera partenerii niște copii și nu le-am mai purta de grijă la orice pas și mai ales când fie nu este nevoie fie când nu ni se cere ajutorul, relația ar respira mai bine și ar decurge normal, adică de la adult la adult și nu de la mamă la copil.Chiar dacă am învățat să fim mame și protectoare, va trebui să ne exercităm acest talent cu alte persoane care chiar au nevoie de ajutor matern.Până atunci să nu uităm să fim femei.
    
    O altă greșeală este că noi de obicei iubim partenerul pentru ce putem face din el pe viitor, adică pentru potențialul lui viitor.Se pare că tot o genă specifică nouă femeilor, ne  aduce plăcerea de construi și planifica viitorul.Nimic greșit, însă când asta se aplanează și asupra partenerului, celălalt se poate simți ca fiind stângaci, nefolositor, fără cunoștințe, maniere, lipsit de personalitate, needucat care are nevoie doar de noi să poată evolua. Partenerul trebuie să aibă felul lui de a fi iar mândria noastră nu trebuie să vină din capacitatea noastră de a-l fi schimbat, ci din capacitatea de a-i fi alături unui om deosebit cu calitățile sale, care se poate adapta la viața în doi.Această schimbare care posibil să o fi schimbat-o la un bărbat se numește ”schimbare-resort” deoarece, la un moment dat, copilul nostru  bărbat, când se va trezi târât printr-o evoluție ce nu-i aparține și plină de frustrări,  reacția va fi una bruscă, necontrolată și plină de forță.Consecințele nu pot fi pozitive, pufoase, drăgălașe și pline de miresme îmbietoare.

     Din basmele care ne plac atât de mult, din telenovelele tinereților noastre dar mai ales de la mamele noastre, am înțeles că face bine să ne sacrificăm și că după suferință și trudă vin și căștigurile dar și marea fericire. Un concept greșit, inutil și ancorator în nerealități care nu fac altceva din noi decât sclavele unor scenarii continue.Ceea ce din contră ne conduc la eșec și nerealizări, la pierderea unei etape de vieți frumoase. Eșecul este pus pe seama  noțiunii   de destin prescris undeva, noțiune ce ne eliberează puțin presiunea de pe umeri.Chiar dacă sacrificiul face parte din viață și este uneori de mare ajutor pentru unele realizări, acest fapt nu doar că nu trebuie prelungit, dar nici însușit. Nu trebuie să-l ținem în viață prea mult timp.Dacă tot am declarat război pentru egalitate în drepturi și principii cu bărbații, ar trebui să acționăm ca niste femei  mature, dar nu în ultimul rând ca adulți care avem raționamente ce ne pot ajuta să emitem valori cu consecințe realiste și evolutive.
   
Dacă în relația de cuplu am evita aceste mici greșeli,măcar am ști că relația  ar fi fără certuri și discuții inutile, iar dacă există probleme măcar să fie reale și serioase.
 Eu zic să trecem la treabă....

Prietenia

   

Cine  știe ce este prietenia ?

      De unde începi să numești o persoană, prieten/ăa? De când? Ce fac doi prieteni împreună ca să se numească prieteni? Câți prieteni putem avea? Unde se deschid și unde se lasă barierele între doi prieteni?
    Iată câteva întrebări ale căror răspunsuri oferă definiția prieteniei.

   Prietenia însă înseamnă ceva frumos ce are în centrul atenției afectivitatea și prețuirea reciprocă sau bucuria de a fi împreună pentru a împărtăși fapte, emoții și sentimente pozitive.Prietenia mai înseamnă a face această bucurie să dăinuiască  în timp cu condiția de a-i  acorda spațiu fizic și de a o hrăni cu  încredere. Dacă înveți să-i acorzi sprijin, dacă tensiunile și micile certuri dispar cu ușurință datorită  respectului reciproc și acceptării limitei celuilalt,atunci prietenia este clădită cu principii și susținută de dorința reciprocă de a fi împreună și în momente dificile.
   
    Ceea ce face doi oameni să fie prieteni este posibil  în principiu datorită unor aspecte comune cum ar fi vârsta apropiată, acelaș sex, preocupări zilnice comune, hobby-urilor, proximității spațiale.

   Sunt interesante variantele legării unei prietenii între o fată și un băiat  sau între parsoane la distanțe fizice mari.
    Doua persoane de sex opus pot pune bazele unei prietenii de durata.Însă, având în vedere faptul că fetele și băieții leagă prietenii din principii și motive diverse, la un moment dat prietenia poate evolua în alt sens. Părerile sunt împărțite și într-un procent foarte  mare prieteniile dintre o fată și un băiat  săvârșesc prin a trece de la prietenie la dragoste și sex sau se destramă definitiv după ce își dau seama că este nevoie să pună punct relației de prietenie pentru că nu pot petrece timp plăcut împreună. Statisticile însă, arată că cele mai durabile povești de dragoste dintre o fată și un băiat încep printr-o prietenie sinceră dintre cei doi.Asta pentru că nu se implică sentimente puternice de la început, pentru că nu se pune problema sexului iar fata nu se simte constrânsă, cei doi au libertatea de a face anumite lucruri singuri fără ca celălalt să se simtă neglijat iar puținul timp petrecut împreună le oferă șansa de a se cunoaște reciproc.
    Percepția unei fete despre ce înseamnă prietenia este diferită față de cea a unui băiat.Fetele au relații de prietenie pentru bucuria simplă de a fi împreună, dar și pentru a-și împărtăși sentimentele în amănunt, pentru a-și oferi sfaturi, idei, povești și întâmplări; băieții  leagă prietenii prin prisma unor hobby-uri comune sau ale unor preocupări zilnice și mai apoi pentru a-și împărtăși din emoții și sentimente sau întâmplări.

   Între persoane care locuiesc departe prietenia poate deveni cel mai greu lucru, întru-cât este imposibil de a satisface nevoile unei prietenii adevarate. Astfel prietenia nu mai are același curs pentru că nu întrunește aceleași caracteristici, iar prietenia ca definiție este încălcată. Și totuși, astfel de prietenii sunt cele mai des întâlnite și satisfăcătoare. Prietenia virtuală este pe cât de periculoasă pe atât de îmbrățișată de aproape toți.Este comodă, confortabilă, deloc costisitoare ca timp, bani și energie. Bucuria de a fi împreună fizic nu mai are rezonanță și nici importanță. Virtual, pot fi ce prieten doresc și îmi pot contura personalitatea așa cum îmi imaginez. Întrunirile virtuale blochează atât de multe laturi ale omului încât cu timpul devine lipsit de ele (latura afectiv-emoțională,creativă, spontaneitatea).
    Răbdarea de a asculta și simți un om în suferință, bucuria și lacrimile de fericire simțite cu celălalt, gesturi de tandrețe și afecțiune, împărtășirea de emoții sau de realizări, schimburi de idei și înțelegerea lor dincolo de ceea ce se povestește...sunt doar câteva dintre momentele de care prietenia virtuală este privată.

    La polul opus de prietenie este singurătatea, care nu înseamnă neapărat spațială cât înseamnă ca trăire. Acest sentiment de singurătate apare după ce relațiile de prietenie sunt foarte rare, nesatisfăcătoare, fără a întruni nevoile de împărtășire a bucuriilor,  a preocupărilor comune, a împărtășirii afectivității și acordării de sprijin.
  Această stare  frecventă mascată sub diferite forme sau satisfăcută virtual, stă  la baza exploziei  rețelelor sociale.Astfel, dacă nu știm, nu putem sau nu vrem să simțim parfumul prieteniilor ce au la bază întâlniri fizice, atunci le creionăm și facem ca prietenia să fie redefinită.Și nu redefinirea prieteniei este partea grea ci faptul că pierdem cu timpul această valoare care ne definește ca oameni și ne plasează în sfera socială.
  
   

Despre bărbații noștrii de astăzi

 Curg litere uriașe și rândurile inundă cărțile, revistele și articolele dedicate EI, femeii moderne, puternice și unice a timpurilor noastre.Este adevărat că 2 din 3 războaie sunt din vina sau pentru vina unei femei, că istoria( dar nu cea din manualele școlare de istorie) aduce femeia în fața cortinei și  o face  să fie în centrul atenției.
     EA evoluează, se transformă, devine sentimentală când nu te aștepți și puternică atunci când o crezi mai sensibilă, e frumoasă și cochetă, cuceritoare și sofisticată. Devine importantă, apreciată, exemplu și e din ce în ce mai urmărită.Iar această atenție nu a fost niciodată mai mare asupra EI.Căci EA, femeia a stat mereu în umbră, chiar și atunci când a avut realizări enorme pentru omenire.
   Vorbim atât de des de EA și o punem în lumină atât de mult încât uităm că EA... are  alături, pe cineva de a cărui putere, protecție și susținere are mereu nevoie:EL.
   Ei bine un EL există, dar din ce în ce mai mic, mai neînsemnat, nesemnificativ, care trebuie să o cucerească mereu, să fie perfect, mereu atent, tandru, suficient de orgolios cât să rămână bărbat, dar nu foarte mult cât să nu fie imatur și să nu renunțe la plăcerile și nevoile lui în favoarea sensibilității și feminității EI..Acesta cam este și punctul în care izbucnește războiul...război care  nu este al bărbatului, ci al  femeii moderne care de ceva vreme tot răstoarnă idealul feminin din mintea bărbatului și o face mai repede decât poate el să-și dea seama.
  Femeia o știm.Nu o mai descriem căci ne ia timp.Atât de mult timp încât uităm cum este  cel ce ea îl consideră jumătatea ei:bărbatul.Cum nu faci un tort pe care îl umpli pe jumătate cu cremă, așa nici un cuplu nu poate fi descris doar prin prisma femeii.Deci, cum este bărbatul de azi?Și cine este el?
     Eu m-am gandit să mai descopar ceva și din spiritul bărbatului de azi...căci eu ca femeie să citesc tot despre mine și să mă văd tapetată peste tot, mă cam afund în singurătate. Dedic deci, următoarele rânduri tuturor bărbaților și sper că îl vom înțelege măcar puțin din câteva rânduri.
    Și cum puțină singurătate nu strică niciodată, am să încep să vorbesc despre bărbați pornind tot de la femei(nu-i o glumă, chiar voi vorbi despre bărbați ). Însă,nu poti scrie nimic despre bărbați dăcă nu începi prin a scrie despre mamele lor. Da, este enervant să se discute despre ei și în același timp și despre mamele lor.Dar chiar nu se poate altfel. Mai târziu, vom vedea însă că ea joacă un rol important în dezvoltarea și identitatea lui ca matur.
     Uneori, dacă vrem să știm cum este un bărbat este mai bine (și rapid) să-i cunoaștem mai întâi mama.Dacă ea este  dură, puternică și perfecționistă, atunci el poate fi bărbatul supus care așteaptă mereu să i se spună ce să facă, care își pune la indoiala propria virilitate, nu are foarte multă încredere în el și nici mari performanțe nu poate atinge în carieră.Această schemă poate fi schimbată dacă tatăl intervine cu maturitate și oferă băiețelului un exemplu de masculinitate.Acolo unde tatăl lipsește ca exemplu bun, dar mai ales lipsește cu desăvârșire, băiatul ajuns la maturitate poate înclina către comportamente antisociale prin care să demonstreze că s-a maturizat, este puternic și capabil. În relațiile cu femeile va fi oscilant, va colecționa despărțiri și  va alerga după...nici el nu știe ce;pentru că nu are un ideal clar.
     Dar să revin la bărbatul și mama.Relația dintre mamă și băiețel este radical diferită de cea dintre mamă și fetiță.Pentru băiețel, faptul că este hrănit, ocrotit, iubit de o persoană de sex opus, va avea un impact care îl va urmări toată viața și care îi va atârna greu în destinul și evoluția lui ca bărbat. Acea iubire, atracție, ocrotire, acel atașament nu doar ca vor fi reperele vieții lui, dar vor fi modele perfecte și ideale..într-atât de perfecte și ideale încât toată viața le va căuta în partenere.Iată de ce am spus mai devreme, că dacă vrei să cunoști un bărbat, mai întâi cunoaște-i mama.Mai mult decât atât, băiatul dezvoltă o dependență față de mama alături de care gasește paradisul, liniștea, fericirea și tot ce este mai frumos pe lume.Însă ușor-ușor, vor apărea și momentele în care băiatul o va urî pe mamă,iar asta se întâmplă când mama îi respinge anumite comportamente,când îl abandonează și-l lasă pradă foamei,singurătății,durerilor, dar mai ales atunci când mama devine parteneră față de soțul ei adică tatăl micuțului.Apare gelozia, confruntarea cu tatăl, găsirea de soluții pentru recâștigarea ei,strădania de a-și găsi locul lângă ea, îndepărtarea tatălui de mamă.Toate acestea  se regăsesc  în psihanaliză sub numele de  complexul lui Oedip.Adâncită, această ură față de mamă, se va manifesta și mai târziu față de femei. În primul rând, dacă băiețelul va fi prea  respins, poate chiar părăsit, lăsat singur,  când va deveni bărbat, nu va avea încredere în femei, va fi suspicios și le va pune mereu la îndoială loialitatea, iubirea și sinceritatea, fapt care îi periclitează relațiile cu femeile și va fi predestinat la a  colecționa despărțiri.Dacă însă mama i-a oferit foarte multă dragoste,ocrotire și afecțiune, băiatul o va idolatriza, o va considera perfectă, cea mai frumoasă, cea care îl cunoaște cel mai bine și care îi va îndeplini toate dorințele fără ca el măcar să le mai spună.La maturitate, bărbatul va căuta o femeie ca mama.O femeie perfectă, frumoasă, care să-i îndeplinească dorințele fără ca el să le mai spună.Va pretinde atenție și absoarbe toată energia partenerelor. Sunt calități aproape imposibile și motive pentru a continua cursul colecționării și  revine din nou la mamă, cu gândul inundat de ideea că tot mama este perfectă.
    Toate aceste comportamente  pot fi evitate cu ușurință, dacă mama, la vârsta de 5-6 ani a băiețelului, va începe să se detașeze de el, să-l ajute să devină independent și să-l urmarească din spate  cum evoluează, greșește, crește, învață, suferă, dar mai ales la cum devine bărbat.
   - Dacă însă mama, care nu are o relație bună cu soțul, îi va substitui fiului rolul de partener/soț, nu doar ca vor trăi într-un mediu toxic, dar  menține bărbatul într-o relație nefirească, neputându-i oferi șansa naturală de a iubi cu adevărat o femeie, a avea o relație responsabilă și independentă dezvoltată în doi.Bărbatul va rămâne tot baiețel într-o relație cu mama și un triunghi nevrotic cu tatăl..Acești bărbați-băieței sunt foarte ușor de indentificat: își încredințează  deciziile mamei, va cere și ține cont numai de sfatul lor, vor lăsa partenera pe locul doi pentru orice problemă a mamei, invocând că tatăl  nu își face responsabil datoria de partener, nu vor acorda încredere în femeia de lângă ei și o vor critica mereu prin opoziție cu mamele lor.Dacă te regăsești într-o relație cu un astfel de bărbat este mai bine să-l lași mamei până când îl va crește și maturiza.Doar ea este vinovată că are o relație  șubredă cu soțul ei și a preluat  fiul pe post de partener.
  -Dacă însă mama îi devine mamă-servitoare, nelăsându-l să-și urmărească cursul vieții pentru că se oferă ea să le preia , cu tot cu greșeli, încercări și suferințe, băiatul-bărbat va căuta mereu femei care să-i ofere doar menaj,care să îl protejeze și să preia responsabilitățile lui.Acest bărbat nu va iubi sublim, nu va cunoaște atașamentul față de o femeie, nu va fi niciodată în intimitate cu ea, nu va avea sentimente profunde și nu va acorda valoare dragostei.Accentul său se pune pe nevoile de bază și de cele mai multe ori doar cele biologice.Va dezvolta chiar  obișnuințe față de satisfacerea lor.