De la deziluzii la noi oportunități

    Când o relație se sfârșește rău avem tendința de a spune: ”Gata cu dragostea!Am să închid porțile iubirii”.Este o reacție naturală care mai apoi poate deveni periculoasă și  poate ține pe loc viitorul.Însă, de la o deziluzii  la o noi oportunități...nu e decât un pas.

 Persoanele care își închid inimile își închid șansele. Cum după o noapte furtunoasă soarele nu spune niciodată că nu mai răsare, așa și noi după o dezamăgire dureroasă nu trebuie să închidem sufletele și să le răpim șansa de noi începuturi.
   A te transpune într-un alt personaj după o despărțire  nu este o soluție. Se  anulează orice urmă de autenticitate și libertate. Libertatea este benefică pentru că va lăsa la iveală durerea și tristețea închiderii unui capitol amoros. Nu e ușor să fi părăsit, trădat, înșelat, păcălit, însă este mai greu să creezi impresia că totul este bine și să ți la nesfărșit în buzunar o cheie care nu va mai deschide niciodată un lacăt.Să-ți vezi propriile răni și să simți propriile dureri e ca și când te-ai privi lovit de un zid din fața căruia nu te poți da. Este însă nevoie ca acel zid să se prăbușească pentru a se putea ridica un altul nou și mai rezistent.

     O relație încheiată dă naștere la deziluzii.Deziluziile dau naștere la incertitudini, iar incertitudinile adună în inimă neîncredere, nepăsare, ură și cine mai știe câte alte sentimente.

    Este normal ca unele relații să nu fie satisfăcătoare așa cum este normal să cumperi un disc al cărui autor să te dezamăgeasca cu prestația sa, cum este normal să se anuleze un tren, cum este normal să nu-ți placă un gust al unei prjituri al cărei aspect era cel puțin delicios. Dacă însă acorzi o șansă autorului și îi mai asculți un alt disc, dacă aștepți un alt tren pentru că trebuie neapărat să ajungi la destinație, dacă mai cumperi și alte prăjituri aspectuase...nu te grăbi să nu acorzi o șansă tocmai sufletuui tău.
 
    Cum recunoști o deziluzie
O deziluzie se simte și trăiește în interior.Tocmai de aceea este greu de identificat pentru că nu are un anume mod de a se exterioriza.Și totuși ceva ceva o trădează. Persoana dezamăgită privește cu seninătate către relația tocmai încheiată, chiar cu sentimentul că a fost mai bine că s-a întâmplat așa însă nu va mai dori alta. Se sperie de noi începuturi ( mai ales amoroase). Este atentă la ce persoane noi cunoaște. Nu mai crede în relații de durată.Caută părerile celorlalți cu privire la relații și le reține doar pe cele ce sunt în concordanță cu ale sale.Se dedică exclusiv carierei sau unui hobby de mult uitat sau neexersat. Generalizează frecvent (femeile/bărbații sunt toți/toate la fel) chiar dacă nu are legătură neapărat cu amorul sau iubirea.
   Cum anticipezi potențialul cuiva de a trăi o deziluzie
Fiecare om are propria istorie de viață, experiențe și propriul potențial. Din comportamentul, atitudinile și acțiunile oamenilor poți intui dacă după o relație eșuată va fi sau nu dezamăgit.
-La început caută iubirea absolută;
-Nu stă pe gânduri când vine vorba de a se implica într-o relație;
-Când se află într-o relație este mereu anxios din teama de a nu fi perfect sau la înălțimea așteptărilor partenerului/ei;
-Nu caută să-și repare greșelile ci se victimizează, se lamentează, iar suferința i se poate croniciza;
-Propria suferință și deziluzie o transformă într-o filozofie de viață.

    Această ultimă idee de a transforma propria deziluzie în filozofie de viață ține oportunitățile departe și greșelile se vor repeta la nesfărșit.
   Scurt ghid practic
*Găsește propriile scheme ce aduc relațiile la naufragiu (după ce îți cunoaște familia, după un an de relație, după primul concediu petrecut împreună, după ce îi ceri să va mutați împreună etc)
*Identifică micile aspecte care se repetă în fieare relație (îl/o critici, nu-i accepți prietenii, nu aveți activități împreună, fiecare partener a avut acealași tip de job)
*Nu pune mare preț pe experiența din relațiie trecute sau din viață în general;fiecare nou început este mereu diferit de ceea ce a fost în trecut.Pe măsură ce pui accent pe experiență se vor repeta negreșit.
*Când reîncepi o relație dă jos masca persoanei dezamăgite și trădate.O nouă relație are nevoie spontaneitate nu de demonstrații și certitudini.
*Nu fă noul/a partener/ă să plătească pentru ceva din trecutul tău de care cu siguranța nici nu știe.

   Tot de ceea ce are nevoie persoana dezamăgită este de a se asculta pe ea însăși, de a-și pune pe tapet propriile emoții, trăiri, reacții, greșeli, slăbiciuni și de a le modela într-o formă cât mai ideală.

Confortul echilibrului interior este atât de grandios încât apoi poți prinde aripi pentru că ești liber.

Restul...vine de la sine.

     

Efectul Pygmalion

  

  Introducere
În anul 1968, Robert Rosenthal si Lenore Jacobson îsi publicau lucrarea "Pygmalion in the classroom", inspirati fiind de opera dramatica a lui George Bernard Shaw, "Pygmalion". Din piesa lui Shaw se desprinde ideea ca locul unei persoane în societate este strâns legat de modul în care este ea tratata de ceilalti. Rosenthal si Jacobson concluzioneaza ca dezvoltarea intelectuala a elevilor este, în mare parte, un raspuns la asteptarile profesorilor si la modul în care aceste asteptari le sunt transmise.

Cei doi au formulat urmatoarele ipoteze:
 § profesorii au unele asteptari în ceea ce priveste performanta elevilor;
 § elevii raspund la asteptarile de comportament ale profesorilor;
 § performantele scolare sunt determinate si influentate de aceste asteptari.

Aceste ipoteze au fost probate si în scoli, iar rezultatele au fost conform asteptarilor.

Mitul lui Pygmalion
Mitul lui Pygmalion face parte din mitologia greaca, fiind considerat un mit al autodepasirii. Detractorii ideii îl considera mitul unui pervers sexual, mai concret al unui fetisist, alaturându-l incestuosului Oedip. Personal nu cred ca poate fi vorba de asa ceva, iar scurta lui prezentare vine sa demonstreze acest lucru.

         Pygmalion era regele Ciprului si sculptor (dupa alte surse doar sculptor) si a jurat sa nu se casatoreasca datorita promiscuitatii ce domnea în regatul sau. Sculpturile sale erau exceptionale, atragând chiar atentia zeilor, a Afroditei în mod special, care i-a servit si drept model. Pygmalion s-a autodepasit în cazul statuii unei femei, de care s-a îndragostit (ea era pura, spre deosebire de celelalte femei din regat). În timpul unui festival închinat zeitei frumusetii, sculptorul a adus o jertfa importanta pentru ca Galateea (numele dat femeii din statuie) sa devina însufletita. Dorinta i-a fost împlinita - acesta ar fi mitul relatat pe scurt.

     Experimente
Studiul original implica prezentarea de informatii false profesorilor în legatura cu potentialul intelectual al anumitor elevi selectati aleator (acestia au fost numiti "bloomers"). El s-a desfasurat într-o scoala primara din San Francisco cuprinzând elevi din primele sase clase. Initial li s-a dat un test de inteligenta, însa rezultatele nu au influentat alegerea.

La sfârsitul perioadei de cercetare s-a constatat ca elevii "marcati", si în special cei din clasele I si II, au avut rezultate mai bune chiar decât cei cu rezultate initiale superioare, dar care nu au fost scosi în evidenta. Astfel, cei numiti "bloomers" au câstigat în medie 12 puncte la coeficientul de inteligenta, în timp ce ceilalti si-au îmbunatatit performanta cu aproximativ 8 puncte. La elevii din primele rezultatele au fost si mai clare, raportul fiind de 28 la 10.

Explicatii
O posibila explicatie a fenomenelor implicate a fost data de catre Good si Brophy în 1980.
 § La începutul perioadei scolare, profesorii/învatatorii au asteptari diferite vizavi de elevi (ei nu sunt de condamnat, caci si le întemeiaza pe informatiile disponibile, uneori intervenind statutul social al familiei, sexul, rasa etc.);
 § Datorita acestor asteptari, ei se comporta diferit în cazul acestor elevi (dându-le sarcini diferite ca grad de dificultate);
 § Acest tratament le indica elevilor care sunt asteptarile, iar ei le vor interioriza, afectându-le activitatea academnica;
 § Daca nu se opune rezistenta activa, elevilor le vor fi afectate motivatia, aspiratiile, realizarile scolare;
 § Rezultatele (slabe sau mediocre) obtinute vor întari asteptarile profesorilor, care se bazeaza acum pe fapte obiective.

Se impune un comentariu: Profesorii nu trebuie condamnati, asteptarile initiale se bazeaza pe cele mai bune informatii disponibile. Totusi, ei trebuie sa încerce sa nu ramâna cantonati în aceste prime impresii, pentru a le acorda o sansa tuturor elevilor.

Este clar ca acest efect este real si trebuie luat în considerare de catre cei care trebuie sa-i învete pe elevii mai tineri.